„Scrisoarea a II-a" se compune din opt strofe inegale ca lungime. Acestor opt strofe le corespund trei secvențe poetice. Prima secvență, reprezentată de primele trei strofe, reprezintă contextul real, care inhibă și limitează capacitățile omului de geniu, a cărui singură dorință este contribuția autentică la progresul intelectual al omenirii. Scrisoarea II, de Mihai Eminescu De InFelSiChip 22 ianuarie 2021 2 comentarii — Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu — A doua scrisoare a lui Eminescu. Dezamăgit de contemporani, de lumea în care trăia, dar conștient de propria genialitate. Scrisoarea II De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? Aceasta se întinde pe parcursul a 17 ani și cuprinde scrisori care oferă detalii esențiale despre viața lor și despre povestea de iubire pe care au trăit-o. Dulcea mea Veronică, Pricepând mustrările tale cele blajine, nu găsesc nici un chip ca să-ți închid gurița decât sărutările, pe care vai - din tristă depărtare - nu ți le pot da. Scârţiirea de condeie dădea farmec astei linişti, Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti, Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; Când suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit. Atunci lumea cea gândită pentru noi avea fiinţă, Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Scrisoarea 1 apare la 1 februarie 1881 în Convorbiri literare, făcând parte dintr-un ciclu de cinci scrisori, care ar putea avea drept model Satirele sau Epistolele lui Horaţiu, ne spune Petru Creţia în volumul Eminescu (Ed. Humanitas, Buc, 1994, p. 32). George Călinescu scria despre acest poem în Opera lui Mihai Eminescu, volumul al T8GUHCi.

scrisoarea 2 de mihai eminescu comentariu